Jeremiah 48

Profeție împotriva Moabului

1Cu privire la Moab:

Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel:

„Vai de Nebo, căci va fi distrus!
Chiriataim va fi acoperit de rușine și cucerit.
Fortăreața va fi acoperită de rușine și zdrobită.
2Moab nu va mai fi lăudat;
la Heșbon se plănuiește nimicirea lui:
«Să mergem și să-l distrugem dintre națiuni!».
Și tu, Madmen, vei fi redus la tăcere,
căci sabia te va urmări!
3Un strigăt se aude din Horonaim:
«Este prăpăd și mare distrugere!».
4Moab este zdrobit;
se aude strigătul celor mici ai lui.
5Căci pe suișul spre Luhit
ei merg plângând întruna,
iar pe coborâșul spre Horonaim
se aude strigătul de distrugere al dușmanilor.
6Fugiți! Scăpați-vă viața
și fiți ca un arbust în deșert.
7Și voi veți fi capturați,
pentru că vă încredeți în lucrările și în bogățiile voastre.
Chemoș va pleca în exil
împreună cu preoții și conducătorii lui.
8Pustiitorul va veni împotriva fiecărei cetăți
și niciuna nu va scăpa.
Valea va deveni o ruină
și podișul va fi nimicit,
căci Domnul a vorbit.
9Presărați sare peste Moab,
căci va fi pustiit!
Cetățile lui vor deveni un deșert
și nimeni nu va mai locui în ele.

10Blestemat să fie cel ce face cu neglijență lucrarea Domnului!
Blestemat să fie cel ce își oprește sabia de la măcel!

11Încă din tinerețea lui, Moabul a fost liniștit,
ca vinul lăsat în drojdia lui;
nu a fost vărsat dintr-un vas în altul,
nu a fost dus în exil.
De aceea i s-a păstrat gustul
și nu i s-a schimbat aroma.
12Dar, iată, vin zile“, zice Domnul,

„când voi trimite oameni să-l verse din vasul lui,
și ei îl vor vărsa;
îi vor goli vasele
și-i vor sparge ulcioarele.
13Atunci Moabului îi va fi rușine cu Chemoș,
așa cum și Casei lui Israel i-a fost rușine
de încrederea lor în vițelul de la Betel.

14Cum puteți să ziceți: «Noi suntem viteji,
bărbați curajoși în luptă!»?
15Moabul va fi distrus și cetățile lui vor fi invadate.
Tinerii lui aleși se vor duce să fie înjunghiați,
zice Împăratul, al Cărui Nume este Domnul Oștirilor.
16Pieirea Moabului este aproape,
nenorocirea lui vine în grabă mare.
17Bociți-l, voi, toți cei din jurul lui,
toți aceia care-i cunoașteți faima!
Ziceți: «Cum a fost sfărâmat sceptrul cel puternic,
toiagul cel glorios!».

18Coboară-te din gloria ta
și așază-te pe pământ uscat,
locuitor al fiicei Dibonului,
căci pustiitorul Moabului
se va ridica împotriva ta
și-ți va distruge fortărețele.
19Stai lângă drum și pândește,
locuitoare a Aroerului.
Întreabă pe cel ce fuge
și pe cea care-și scapă viața,
întreabă: «Ce se întâmplă?».
20Moabul este făcut de rușine, căci este zdrobit.
Gemeți și strigați!
Vestiți de-a lungul Arnonului
că Moabul este distrus.
21A venit judecata împotriva țării din podiș,
împotriva Holonului, Iahței și Mefaatului,
22împotriva Dibonului,
Neboului și Bet-Diblataimului,
23împotriva Chiriataimului,
Bet-Gamului și Bet-Meonului,
24împotriva Cheriotului, împotriva Boțrei,
împotriva tuturor cetăților din țara Moabului,
de departe sau de aproape.
25Cornul
Coarnele sunt armele de bază și podoaba unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății​virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamiene regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva.
Moabului este tăiat
și brațul lui este zdrobit“,
zice Domnul.

26Îmbătați-l,
căci s-a mândrit împotriva Domnului.
Tăvălească-se Moab în vărsătura lui
și să ajungă un motiv de râs!
27N-a fost Israel un motiv de râs pentru tine?
Se găsește el oare printre hoți
pentru ca ori de câte ori vorbești despre el
să clatini din cap în semn de batjocură?
28Părăsiți cetățile și locuiți printre stânci,
locuitori ai Moabului.
Fiți ca un porumbel care-și face cuib
chiar la marginile unui defileu!

29Noi am auzit de aroganța Moabului;
el este foarte mândru.
Am auzit de impertinența lui, de aroganța lui, de mândria lui
și de inima lui îngâmfată.

30„Știu“, zice Domnul,
„aroganța lui este neîntemeiată;
lăudăroșeniile lui sunt false.
31De aceea gem pentru Moab
și strig pentru întregul Moab.
El suspină pentru oamenii din Chir-Hareset.
32Plâng pentru tine, vie din Sibma,
mai mult decât pentru Iazer.
Ramurile tale se întindeau până dincolo de mare,
ajungând până la marea Iazerului,
dar pustiitorul s-a năpustit
asupra fructelor tale de vară și asupra strugurilor tăi.
33S-a dus bucuria și veselia
din livezi și din câmpiile Moabului.
Am secat vinul din presa de struguri
și nimeni nu mai zdrobește strugurii în presă
cu strigăte de bucurie.
Se aud strigăte de război,
nu strigăte de bucurie.

34Vuietul strigătului lor răsună
din Heșbon până la Eleale și Iahaț,
din Țoar până la Horonaim și Eglat-Șelișia,
căci până și apele Nimrimului sunt secate.
35În Moab voi face ca oamenii să înceteze
să mai aducă jertfe pe înălțimi
și să mai ardă tămâie în cinstea dumnezeilor lor“,
zice Domnul.
36„De aceea inima mea jelește ca un fluier pentru Moab,
jelește ca un fluier pentru oamenii din Chir-Hareset,
căci averile pe care le-au strâns au pierit.
37Toate capetele sunt rase
și toate bărbile sunt tăiate.
Toate mâinile au tăieturi
și toate coapsele sunt acoperite cu pânză de sac.
38Pe toate acoperișurile Moabului
și în piețe este doar jale,
căci am sfărâmat Moabul
ca pe un vas disprețuit“,
zice Domnul.
39„Cât este de zdrobit!
Ei gem de durere.
Cum își întoarce Moabul spatele, copleșit de rușine!
Moab a devenit un motiv de râs și de groază
pentru toți cei din jur“.
40Așa vorbește Domnul:

„Iată, un vultur se năpustește
și își întinde aripile peste Moab.
41Cheriotul va fi cucerit
și fortărețele îi vor fi capturate.
În ziua aceea, inima vitejilor Moabului
va fi ca inima unei femei în durerile nașterii.
42Moabul va fi nimicit dintre popoare
pentru că s-a mândrit împotriva Domnului.
43Groaza, groapa și lațul te așteaptă,
locuitor al Moabului“,
zice Domnul.
44„Cine va fugi de groază
va cădea în groapă,
și cine se va ridica din groapă
va fi prins în laț,
căci Eu aduc asupra Moabului
anul pedepsei lui“,
zice Domnul.

45„Fugarii stau fără putere
la umbra Heșbonului.
Căci un foc iese din Heșbon,
o flacără iese din mijlocul lui Sihon,
care arde fruntea Moabului
și capetele fiilor tumultului.
46Vai de tine, Moab!
Poporul lui Chemoș este nimicit!
Fiii tăi sunt luați în captivitate,
iar fetele tale sunt luate în exil.

47Dar, în zilele de pe urmă,
îi voi aduce înapoi pe captivii Moabului“,
zice Domnul.
Aici se sfârșește profeția despre judecata asupra Moabului.

Copyright information for RonNTR